Puterile Centrale, în derută după moartea regelui Carol I

Moartea regelui Carol I a fost un șoc nu doar pentru România, cât și pentru Puterile Centrale. După decesul lui Carol I, liderii politici de la Berlin și Viena au rămas fără cel mai important susținător din România. Deruta în care se aflau Puterile Centrale se regăsea și în telegramele diplomatice trimise de ambasadorii german și austro-ungar de la București către Berlin și Viena.

Vestea morții regelui Carol I la 10 octombrie 1914 a surprins Puterile Centrale într-un moment dificil.

• Singura relatare „de la fața locului” dezvăluia data exactă în care orașul Pompeii a fost distrus
• Arheologii chinezi au dezgropat o armură excepțională din 6.000 de solzi. Cui a aparținut?

După ce a izbucnit Primul Război Mondial, toate eforturile diplomatice germane și austro-ungare, pentru a convinge autoritățile de la București să intre în conflict de partea Puterilor Centrale, au fost concentrate asupra regelui Carol I.

Inclusiv împărații Wilhelm al II-lea și Franz Josef i-au trimis telegrame personale regelui Carol I, prin care făceau „apeluri directe, stăruitoare, imperative şi disperate” pentru ca România să se alăture Germaniei și Austro-Ungariei în războiul ce se declanșase în vara anului 1914.

Presiunile diplomaților

La presiunile exercitate de cei doi împărați s-au adăugat și cele ale diplomaților Puterilor Centrale acreditați la București. Atât ambasadorul austro-ungar la București, Ottokar Czernin, cât și locțiitorul ambasadorului german la București, contele Walburg, îl bombardau pe regele Carol I cu tot felul de cereri de audiențe, îi aduceau nenumărate telegrame, trimise de la Berlin și Viena, și îi comunicau tot felul de informații confidențiale.

„La Berlin şi la Viena se obișnuise a se crede – şi nu fără oarecare temei – că în România totul depinde de voința Regelui Carol. Dacă Suveranul este pentru intrarea în acțiune alături de Austria şi de Germania, oamenii politici se vor supune şi țara îl va urma”, își amintea I.G. Duca.

Regele Carol I a optat încă de la începutul conflictului pentru ca România să intre în război alături de Puterile Centrale, dar cum marea majoritate a politicienilor români s-au pronunțat pentru neutralitate, Carol I s-a supus voinței lor. Pe de altă parte, societatea românească și o bună parte din clasa politică nutrea sentimente evidente pentru cauza Antantei.

La Berlin, dar mai ales la Viena, era cunoscut faptul că prim-ministrul României, Ionel Brătianu, era mai apropiat de Franța și de Antanta în general. De asemenea, Brătianu și liberalii erau deosebit de atenți la suferințele la care erau supuși românii din Transilvania de către autoritățile maghiare.

„O îngreunare vizibilă a relaţiilor”

După moartea regelui Carol I, Puterile Centrale s-au văzut lipsite de cel mai important atu asupra politicii externe a României. Acest lucru rezultă și din telegramele pe care ambasadorii germani și austro-ungari din România le trimiteau la Viena și Berlin. La două săptămâni după moartea regelui Carol I, ambasadorul austro-ungar la București, Ottokar Czernin, îi trimitea lui Leopold Berchtold, ministrul de Externe austro-ungar, o telegramă strict confidențială în care detalia situația politică din România după moartea regelui Carol I.

„Primul efect palpabil al schimbării de domnie este o îngreunare vizibilă a relaţiilor. Până acum mă anunțam telefonic la Majestatea Sa şi eram primit imediat de fiecare dată; la Sinaia, de cele mai multe ori, săptămânal. În plus, pe răposatul rege îl întâlneam adesea plimbându-se, iar el mă invita aproape fără excepție să-l însoțesc. Contactul era așadar permanent. Se pare că, la ora actuală, aceste lucruri s-au schimbat cu totul, cel puţin până acum M.S. Regele Ferdinand nu prea are de-a face cu miniștrii plenipotențiari. (…) Cu răposatul rege discutam foarte deschis şi înțelepciunea sa extraordinară făcea ca fiecare discuție să fie plăcută şi utilă. Şi în privința aceasta se vor schimba multe lucruri. Se spune că instigatorii de aici i-au acordat regelui un răgaz de 14 zile, după care vor să-l silească să arate cu cine ține”.

Brătianu și Puterile Centrale

După moartea regelui Carol I a devenit vizibil că polul principal de putere în România era deținut de prim-ministrul Ionel Brătianu, însă liderul român întreprindea toate demersurile spre a dezorienta Puterile Centrale, mascându-și adevăratele intenții prin lansarea a nenumărate zvonuri.

Tot în telegrama trimisă către Leopold Berchtold, din 24 octombrie 1914, ambasadorul austro-ungar la București, Ottokar Czernin, descrie o discuție pe care a avut-o cu Ionel Brătianu.

„Cu mai multe zile în urmă, am avut o discuție cu Preşedintele de Consiliu (Ionel Brătianu, n.n.), care a luminat tot raționamentul premierului, aşa cum luminează zona un proiector pe timp de noapte: Brătianu mi-a reproșat că nu aș mai fi același, cel de odinioară, şi a judecat totul foarte dur şi nu lipsit de prejudecăți. I-am răspuns că nu eu sunt cel care s-a schimbat, ci românii, care au fost aliații noștri şi care acum ne-au lăsat baltă, şi acest lucru se reflectă în sentimentele şi părerile mele, căci întotdeauna am crezut că, atunci când va fi nevoie, România va lupta umăr la umăr cu noi şi uite că acest lucru nu s-a întâmplat. (Ex.V. îmi veți ierta această minciună, căci eu, aşa cum știți, nu m-am îndoit niciodată că România ne va lăsa baltă.)

Brătianu mi-a expus cu lux de amănunte motivele sale politice: l-am luat prin surprindere cu nota noastră, când ai un aliat trebuie să-i arăți înainte aşa ceva, Italia a făcut același lucru ca şi România, Bulgaria nu lasă România să-și ia trupele de la frontieră, contele Tisza este de vină etc. etc. Pe urmă, a ajuns să vorbească despre Basarabia care se cuvine României pentru stricta şi binevoitoarea ei neutralitate”.

Presiunea bulgară

Era clar că Ionel Brătianu continua politica sa de a ține în derută Puterile Centrale în ceea ce privește cu adevărat interesele României de atunci. Pe de altă parte, Puterile Centrale doreau să abată atenția României de la Transilvania la Basarabia, iar pentru acest lucru aveau un plan. Iată ce scria în aceeași telegramă Ottokar Czernin:

„Sigur că, la ora actuală, este prea devreme pentru aşa ceva, dar dacă victoriile armatelor noastre vor continua, atunci va veni cu certitudine momentul când îi vom pune pe domnii de aici (de la București, n.n.) în fața alternativei ‘ori, ori’ şi va trebui să le spunem că visul lor de a avea Basarabia se va risipi precum ceața dacă vor să joace mai departe rolul de ‘neutri’. Extrem de important în acest sens ar fi extinderea la timp a Bulgariei, prin alipirea Macedoniei. Psihicul românilor nu va suporta sub nicio formă o Bulgarie mărită lângă România, aşa cum se prezintă ea astăzi.

Dacă Bulgaria se va fixa în Macedonia, atunci opinia publică de aici va cere mărirea României de două ori sau de trei ori pe atâta; dacă situația militară va fi de aşa natură încât nu se va mai putea gândi nimeni la Transilvania, atunci strigătul ,’spre Basarabia’ se va declanșa automat”.

Toate planurile Puterilor Centrale de atragere a României în război sau de a o face să își mențină neutralitatea au fost dejucate de prim-ministrul Ionel Brătianu. În seara zilei de 27 august 1916, trupele române treceau Carpați în Transilvania, iar România intra în Primul Război Mondial alături de Antanta.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Regele Carol I, presat de Puterile Centrale. „Considera că războiul va fi scurt, iar cucerirea Parisului inevitabilă”

A existat sau nu un plan secret de împărțire a României în Primul Război Mondial între statul-major rus și cel german?

Întâlnirea secretă a lui Ionel Brătianu cu liderii militari ai Antantei

Asasinarea lui Franz Ferdinand și liderii politici de la București. „Eram sigur că războiul nu va izbucni”